metafora.

Exista secunde, minute, ore in care niste emotii nascute in suflet doresc sa evadeze. Trebuie sa se intample ceva spectaculos. Cei doi paznici rotunzi trimit semnale de alarma catre tentaculele caracatitei. Aceasta se trezeste la viata producand socuri de sentimente sfaramate. Fratele ei vitreg primeste semnalul si produce astfel o galaxie de emotii electrocutate. Locuitorii invelisului au parte de seisme puternice ... mii de ganduri si sentimente sunt gata sa erupa prin micii vulcani ai orasului. Moara incepe sa se goleasca ... Atmosfera devine din ce in ce mai tensionata. Copacii negrii de fum se ridica la viata, paznici incep sa planga iar rozatoarele albe se lovesc una de cealalta. Totul se cutremura. Dintr-o data totul se opreste. Un sentiment a fost creat. Mult se strofoaca aceasta cetate sa reproduca aceea mica particula pe care ne-a inzestrat-o Divinitatea - fericirea.

sentimente autumnale

E 14:59. 60 de secunde de tacere cumulate pas cu pas in 3 luni de cripta paradisiaca. De ce ?! Nu ma intreba. Nu poti intelege. Lacrimi secate de bila arzanda se scurg intr-o simfonie declansata de un sentiment covarsitor de fobie. Sufletul tresare in bataia clopotului trezit de ultimele imbratisari insangerate ale amurgului. Sfarsitul se apropie ... Zvonul devine tot mai apasator si mai deranjant. Copacii isi scutura scutul verde in semn de protest al temerii, dar fara rost. Raurile incearca in zadar sa se intoarca in pantecul izvorului. Zmeii cerului resusciteaza vocea cantecului. E prea tarziu pentru regrete. Suspinul fetei virgine de la marginea strazii nu mai impresioneaza pe niciun trecator. Oftatul Lui se resimte in tacerea solemna a strazii. Pietrele se sfarama, geamurile se sparg ... totul se descompune in mii de particule nascute acum 15 miliarde de ani. A ramas nimic. Nimicul este ceva: un nimic. Iar tu, sa nu-ti fa griji; revin la anul, la aceeasi data, la aceeasi ora. Acum, a venit toamna.

moni

2:02 PM.

O zi torida de August. Se apropie ultima zi de munca full-time a soarelui, apoi urmand sa aiba si el timp de cateva luni un part-time job si desigur o bine meritata vacanta. Ascult melodia "Like you'll never see me again" a renumitei cantarete R&B, numita si regina soul-ului, Alicia Keys si imi aduc aminte de sora mea, care se afla acum la aproximativ 9000 de km distanta de mine. Maine este ziua ei de nastere. Cate amintiri, cate peripetii, cata afectiune, cata dragoste, cate promisiuni ... M-am tot gandit ce sa-i cumpar, ce sa-i pregatesc si mi-am dat seama ca niciun lucru de pe acest Pamant nu poate simboliza dragostea mea fata de ea. Intre mine si sora mea este mai mult decat o simpla legatura frateasca. Este ceva care nimeni nu va intelege vreodata. Este un lucru, daca imi permiteti, magic ! Poate suna amuzant, dar daca ne-ati cunoaste, ati ramane socati ! Dragostea noastra frateasca nu are limite, nu are coordinate, nu are greutate, nu are frecventa, nu are lungime, latime, volum ... este pur si simplu un lucru ce pluteste in aerul pe care il respiram, ajungand apoi in nucleul sufletului nostru. Multi oameni se intreaba cum s-a ajuns pana aici. Ei bine, acest lucru nu cred ca tine de educatia parintiilor si cu siguranta ca nu are nicio reteta. Dumnezeu a binecuvantat aceasta legatura, aratandu-Si astfel incontestabila putere. Oarecum e ciudat, chiar misterios, pentru ca in general fratii ori se urasc, ori pastreaza un echilibru intre dragoste si ura intre ei, ori au o legatura frumoasa si normala cum ar trebui sa fie intre oameni ! La noi aceasta legatura este si una "maternala" ! Aceasta dragoste nemarginita a crescut intr-un timp vag si un spatiu nelimitat. Ea isi cheltuia toti banii pe mine, pentru a putea face din mine un om adevarat, dezvoltandu-mi astfel personalitatea si valorificandu-mi talentele. Eu din nimicul meu ii dadeam totul. Acestea sunt maruntisuri. Contrazicerea parintilor, apararea reciproca, dorinta de a fi mereu impreuna, daruirea afectiunii, incurajarii si iubirii neconditionate a creeat o comuniune speciala intre noi. Ea este cea mai importanta persoana din viata mea ! Sunt cel mai fericit, pentru ca orice s-ar intampla pe Pamantul acesta, stiu ca am pe cineva care ma iubeste si care si-ar da si viata pentru mine. Si dupa ce ne vom unii destinele cu niste "straini", noi la fel de legati vom fi. E de nedescris acest miracol rupt din Paradis. Intre noi sunt 9 ani diferenta; atunci cand ea era la liceu, eu eram in scoala primara. In loc sa-si faca temele ei, mi le facea pe ale mele ca eu sa am timp sa ma distrez, stiind ca seara, cand parintii mei soseau acasa, va fi certata pentru ca nu-si vedea de scoala. Ea practica baschetul. Nu exista ca atunci cand se intoarcea din cantonament, sa nu-mi aduca vreo jucarie sau o chestie simbolica. Cand a ajuns la facultate a fost cel mai dureros. Era ca si cand o mama era indepartata de copilul ei si dusa intr-o puscarie. Acolo, la caminul la care a fost cazata, era mai rau ca intr-o puscarie ... totul era murdar, straniu, oameni ciudati etc. Am plans foarte mult dupa ... si cu siguranta si ea. A fost prima lovitura. A fost una grea pentru ca acum eu trebuia sa invat sa ma descurc singur: sa-mi fac temele, sa fac curatenie si sa-mi adun lucrurile. Nu mai exista Moni ! Am fost dat afara din mediul ocrotitor pe care mi l-a creeat ea ! Eram precum un copil razgaiat care nu stia ce inseamna viata, fiindca eu am fost crescut intr-un "incubator", unde mi se faceau toate poftele. Totusi a fost bine ca ea venea in weekend-uri acasa. Am fost la ea la Brasov, acolo facuse facultatea, si am dormit in camin si am fost dus peste tot impreuna cu ceilalti studenti. La varsta de 12 ani eram un expert in ale distractiei studentesti. Acum am inceput sa gust si lumea modei, pentru ca sora mea isi cheltuia toti banii, imbracandu-ma in haine de firma. O alta etapa dureroasa a fost cand a plecat cu bursa in Germania. Am plans zile intregi in hohote ... am suferit mult. De Craciun, cand s-a intors acasa mi-a adus un ursulet imens si o cutie gigantica cu haine, carti si multe altele. Ea mi-a spus ca in fiecare saptamana se ducea la cumparaturi si imi cumpara ceva. Ultimul an de facultate l-a facut in Romania si dupa facultate, a muncit o vreme in Timisoara. Si acolo am ajuns si am fost dus in mall, pe atunci existand mall-uri numai in Timisoara, Brasov si Bucuresti, si mi-a cumparat o groaza de haine ! Am crescut, m-am maturizat, am invatat totul de la Moni ! Ea a fost si este modelul meu in viata ! Cel mai greu a fost cand s-a hotarat sa plece in SUA. Atunci stiam ca va urma viata in adevaratul sens al cuvantului. A fost greu, dar uite ca a trecut. Acum nu ne-am mai vazut de un an si imi este foarte dor de ea. Dar am ajuns la concluzia ca distanta asta ne intareste si mai mult legatura frateasca, facand-o mai valoroasa decat orice lucru pamantesc. Chiar si acum cand munceste mult ca sa se realizeze si are nevoie de bani, si-i cheltuieste pe mine. As vrea sa spun ca nu ideea cumparaturilor ne-a facut relatia atat de magnifica ci faptul ca face totul pentru mine, dragostea pe care mi-o ofera zilnic ! Urmatoarele versuri descriu cel mai bine starea pe care o am acum : " Every time we say goodbye/There's something breaking deep inside/I tried to hide my feelings to keep myself controlled/But somehow I can't deny what's deep inside my soul " Si precum raul stie pe unde sa curga, asa stiu si eu sa te iubesc toata viata si sa fiu alaturi de tine cand ai nevoie de mine, iar precum desertul asteapta ploaia, astfel astept si eu momentul revederii noastre ...imi este dor de tine si imi lipsesti enorm de mult !

Te iubesc, pui !