metafora.

Exista secunde, minute, ore in care niste emotii nascute in suflet doresc sa evadeze. Trebuie sa se intample ceva spectaculos. Cei doi paznici rotunzi trimit semnale de alarma catre tentaculele caracatitei. Aceasta se trezeste la viata producand socuri de sentimente sfaramate. Fratele ei vitreg primeste semnalul si produce astfel o galaxie de emotii electrocutate. Locuitorii invelisului au parte de seisme puternice ... mii de ganduri si sentimente sunt gata sa erupa prin micii vulcani ai orasului. Moara incepe sa se goleasca ... Atmosfera devine din ce in ce mai tensionata. Copacii negrii de fum se ridica la viata, paznici incep sa planga iar rozatoarele albe se lovesc una de cealalta. Totul se cutremura. Dintr-o data totul se opreste. Un sentiment a fost creat. Mult se strofoaca aceasta cetate sa reproduca aceea mica particula pe care ne-a inzestrat-o Divinitatea - fericirea.